Life, under construction

 

Ce faci tu ca om pe pămîntul ăsta? Planul ”tradiţional” era, îţi reamintesc,  să fi făcut un copil, o casă şi să fi sădit un copac. Cam greşit, cred eu.

A stabili un standard pentru ce trebuie să construiască un om în viaţă e greşit. Unii fac bani din tranzacţii online, alţii trag la şaibă sau sapă şanţuri. Unii aproape mor de foame, alţii îşi fac palate. Nu cred că toţi trebuie să îndeplinim acelaşi standard. Adică nu trebuie ca toţi să facem copii sau să construim case. Copaci însă, cred că ar trebui să plantăm cu toţii.

Omenirea e dintotdeauna aşa. Munca sclavilor nu s-a schimbat, doar cea a stăpînilor s-a îmbunătăţit. Brusc, unor sclavi li se pare că pot fi stăpîni. Unii au plecat de unde le era foame, ca să le fie mai bine, alţii au rămas să tragă mai departe. Nu există reţeta succesului, totul e o loterie. Pierzi mult sau cîştigi puţin, plecînd sau rămînînd, tot un loz prost ai tras.

Cunosc foarte mulţi oameni care au fugit de mediocritatea de aici ca să dea de sărăcia de dincolo. Nu neapărat fizică sărăcia aia, ba chiar psihică, de foarte multe ori. Cei ajunşi pe cai mari, în America, Canada sau Germania, au un gust amar. Nu le intră, nu le vine, nu le iese. de ce oare? Pentru că au plecat cu aceeaşi chestie şi obsesie-n cap. Că trebuie să AIBĂ.

O să aveţi ce v-aţi gîndit fiecare să vă construiţi. Nici mai mult, nici mai puţin.