Eşti biciclist, ai un accident uşor. Ce trebuie să faci?

Îmi place să merg seara prin oraş. Este aerul mai curat. Sunt zone care merită: Vechea Piaţă a Muncii, Zona Delea Veche, Delea Nouă, Hala Traian, Cheiurile Dîmboviţei, Centrul, Piaţa Romană sau coborîrea pe Regina Maria.

Am far profesional cu 5 leduri în faţă şi stop profesional de 5 leduri în spate. Port casca aproape cu religiozitate, întrucît m-a protejat total de cel puţin două ori pînă acum. Respect regulile de circulaţie şi am un comportament foarte permisiv în trafic.

Mi s-a întîmplat să ies într-o seară, pe la 20:00, pe o stradă din centru şi a trebuit la un moment dat să urc pe trotuar, din cauza maşinilor parcate aiurea.

Şi… BANG. 

M-am trezit cu o maşină brusc ieşită dintr-o incintă, care m-a lovit şi m-a aruncat la un metru mai încolo. Din fericire, a frînat la timp, şi m-a atins în pedală şi în cadru, nu în picior.

Ce a urmat m-a deranjat mai mult decît accidentul în sine. Din maşină a coborît un Grunt, care a rîgîit aşa: Ia uite, bă, ne-a zgîriat maşina! după care a apărut şi şoferaşu’, spunînd “aide bre, nu ai văzut farurile?”

Maşina avea număr cu W, gen B-58-Wxx. şi ieşise dintr-o curte foarte secretoasă. M-a enervat că Gruntul insista să dea mîna cu mine, şi îmi şi spunea “suntem prieteni, da?” După care a apărut şi paznicul de la incinta aia, cu aceeaşi temă, să se bage în seamă.

Aşa că uite-mă nevătămat dar năpădit de securişti . Am pus mîna pe telefon, asta i-a alarmat, au început să se agite şi mai mult, a trebuit să le zic “băăă lăsaţi-mă-n pace” ca să se retragă un pic, Toţi trei m-au întrebat:

“Pe cine suni, şefule?” Pe nimeni băăă… De unde la început eram pulică, acum devenisem şefule. 

Sunt doar două reguli:

1. Dacă ai căzut nu te mişti pînă nu eşti sigur că nu ai nimic rupt;

2. Nu te cerţi cu nimeni, reţii numărul maşinii sau le iei numărul de telefon .

Sper din tot sufletul să nu ai nevoie de sfaturile astea, niciodată.